A bătut un călător la al inimii pridvor

1.A bătut un călător la al inimii pridvor,
La al inimii pridvor sângerau pe frunte spinii
Când lovind sub cruce străinii
Îl plângeau în vale crinii, c-un fior.

/:Ai bătut şi din suspin mi‑ai schimbat cer în alin
Stea de cântec preacurată floare albă, nepătată
Viaţa mea din har spălată, Ţi-o închin.:/

2.A bătut şi c-un oftat cerul lumii s-a înnoptat
Eli Lama Sabactani
Se frângeau în crâng castanii
Şi trecând pierduţi toţi anii, l-am uitat.

3.A bătut Cel veşnic sfânt și căzut‑am la pământ
Când Maria într‑o grădină
Printre îngeri de lumină
Celui Viu I se închină, la mormânt.

4.Ai bătut şi din pridvor uşa inimii cu dor
Ţi‑am deschis în plâns Stăpâne
Când în praf şi din ruşine
Am strigat pierdut spre Tine: ajutor!

/:Şi astăzi El bate la inima ta,
La inima ta, la inima ta.:/