A fost cândva un staul

1.A fost cândva un staul... nu cel din Betleem.O peşteră ciudată, o grotă de blestem.2.Păstorul fără grijă plecase pe poteci...Dormeau pe sub păianjeni ciorchini de lilieci.3.O rază de lumină nu pătrundea din cer,De zgură era ziua şi nopţile, de fier.4.Alunecau culbecii pe jilavii pereţi.În fânul ud şi putred se-nghesuiau bureţi.5.Dar într-o noapte... îngeri cântară la zenitŞi parcă, printre stele, o stea a răsărit...6.Şi, nu ştiu cum, deodată veneau lumini de zori;Iar fânul era proaspăt şi mirosea a flori.7.Zburară liliecii şi beznele s-au dus!Iar eu cântam din fluier cu îngerii de sus...8.Dar iată, într-o parte privirile mi-aruncȘi văd sclipind o iesle şi-n ieslea mea... un Prunc...9.Veniţi, veniţi, voi, îngeri,
păstori şi oameni buni!Veniţi, voi, magi ai vremii,
că-i vremea de minuni!10.Şi - pentru-a câta oară –
slăviţi pe Dumnezeu!?Căci Pruncul e acelaşi,
iar staulul... sunt eu.