Adesea ispita mă‑nvinge

1.Adesea ispita mă‑nvinge,
Adesea cad iarăşi zdrobit
Şi pumnii‑mi bat pieptul într-una,
În plânset amar şi cumplit.
/:Mi‑e faţa trecută‑n durere;
Cărarea, urcuşul e greu.
Ce‑aş face, Isus, fără Tine,
De n‑ai fi Tu sprijin mereu?:/

2.Când vine ispita‑n puhoaie,
Când valul se‑nalţă‑nspumat,
Aproape Te simt, lângă mine;
Aproape rămân ne-ntinat.
/:De urlă furtuna în juru‑mi,
În noaptea de chin şi amar,
Eu stau cu privirea‑aţintită
La cruce, la jertfa‑n Calvar.:/

3.Acolo furtuna se curmă,
Acolo e pace din plin;
M‑aplec lângă poala‑I tăcută
Şi‑I spun tot amaru‑n suspin.
/:Apoi, îmi înalţ iar privirea,
Senină ca cerul acum;
Pot iar ca să merg înainte,
Să‑nving suferinţa pe drum.:/

4.Pot iarăşi, iubirea‑Ţi adâncă
S‑o spun, s‑o vestesc ne-ncetat.
Şi crucea o pot duce singur
Cum Domnul odat‑a purtat.
/:Ispite‑au fost şi‑or să mai fie
C‑aşa este drumul în sus;
Învinge‑vei totul, fii sigur,
Te‑ncrede mereu în Isus!:/