Ai stat ca să te întrebi vreodată

1. Ai stat ca să te întrebi vreodată
Ai stat ca să te întrebi vreodată
În drumul tău la vreun popas
De ce cu lacrimi Ție udată
Nădejdea ce ția mai rămas.

2. De ce ție dat să porți pe cale
Atâta greu și atâta suspin
De ce povoara ție mai mare
Și pe cărare atâția spini.

3. De ce atâtea lacrimi calde
Peobraji se prăvălesc mereu
Și rând pe rând ce ai sub soare
Se năruie pe drumul tău.

4. De ce atâta umilință
Și atât de aspru chinuit
De ce scuipat pentru credința
De ce așa batjocorit.

5. De ce martiri din vechime
De ce și tu ai un calvar
Toți oare trebuie săndure
Al Golgotei cumplit amar.

6. Dar nu uita frate căn toate
Durerile acestui pământ
În slavă dincolo de moarte
Se vor schimba în alb veșmânt.

7. E atâta binecuvântare
În drumul greu prin care treci
Să știi că rana ce te doare
Te va încununa pe veci.
8. O deai pricepe acuma harul
Primind în tine așa puteri
Să bei pân’ la sfârșit paharul
Acestor clipe de dureri.

9. Cu cât mai greu îți pare drumul
Și chinul cât mai nesfârșit
Cu atât slava va fi mai mare
Și numele tău mai cinstit.

10. Șiatunci în clipa cea mai mare
Când poarta de mărgăritar
Se va deschide larg în față
Se va sfârși cu acest amar.

11. Orbit de atâta slavăn față
În pragul iei îngenunchiat
Vei mulțumi umil căn lume
Atât de mult ai îndurat.

12. Vei înțelege atuncea harul
Dea fi primit așa puteri
Să bei pân’ la sfârșit paharul
Acestor clipe de dureri.