Am văzut adâncul mării şi atunci m‑am îngrozit

1.Am văzut adâncul mării
Și atunci m‑am îngrozit și‑am crezut
Că‑s dat uitării şi Domnul m‑a părăsit.
/:Dar am zis în disperare:
„Isuse, nu mă lăsa!
Doamne‑n mila Ta cea mare,
Eu Te rog, nu mă uita!”:/

2.M‑au lovit fără de milă valurile înspre mal
Şi‑am crezut că îmi sfărâmă barca,
Un puternic val.
/:Am strigat şi eu ca Iona, din fundul adâncului:
„Doamne, Doamne‑ntinde‑Ţi mâna
Împotriva valului!”:/

3.Când ziceam că‑i sfărâmată barca,
Iar eu sunt pierdut,
Văd o mână că‑i întinsă: al credinţei veşnic scut!
/:S‑a întunecat şi cerul și văzduhul plin de nori.
Peste mine‑a trecut valul cu ai morţii reci fiori:/

4.Cel ce‑a potolit furtuna e Domnul Isus,
Cel iubit înspre mine Şi‑a‑ntins mâna
Și de val m‑a izbăvit.
/:De‑aş putea să scot din pieptu‑mi
Inima‑n versuri s‑o pun,
Ca s‑arăt la fiecare cât a fost Domnul de bun!:/