Bunătatea Ta i eternă

1.Bunătatea Ta-i eternă,
Doamne, Dumnezeul meu,
Ea mi‑e cea mai dulce pernă
De odihnă când mi‑e greu,
Ea mă scapă de povară
Când mi‑e cugetu‑apăsat
Şi mă uşurează iarăşi
/:Ca s‑alerg mai avântat.:/

/:Bunătatea Ta, bunătatea Ta!:/

2.Bunătatea Ta mă‑ndeamnă
Grabnic să mă pocăiesc,
Ca să ştiu adânc ce‑nseamnă
Răul care‑l săvârşesc,
Ea mă‑ndeamnă înspre cruce,
Spre Isus cel răstignit,
Să‑nţeleg că El aduce
/:Pace‑n duhul meu trudit.:/

3.Bunătatea Ta‑mi găteşte
Un preadulce viitor,
Căci ea zilnic se‑nnoieşte
Şi când urc şi când cobor.
Laudă şi închinare
Pentru bunătatea Ta,
Îţi aduc cu‑nflăcărare
/:Doamne‑acum şi‑n veac aşa.:/