Când frigul pătrunde în suflet
1.Când frigul pătrunde în suflet,Când poverile parcă–s prea mari,Când nu mai vezi farmecul florilorNici zâmbetul stelelor,E timpul să–ți umpli viațaCu–ale cerului dulci adieri,Să–ți lași scăldat sufletul ostenitDe–a harului primăveri!
Un tărâm de vis ți se–așterne înainte,Tărâm de vis ce–mplinirea promite,Tărâm de vis cu îngerii mii ce te însoțesc,Un tărâm de vis unde ceru–ți zâmbește,Tărâm de vis unde Domnu–ți vorbește,Tărâm de vis plin de armoniiTe așteaptă să vii!
2.Cum oceanul sub valuri se–alintă,Cum ceru–i de nori mângâiat,Sufletul nostru se simte–odihnitDoar lângă al său Creator,Furtunile toate să vinăStăm ocrotiți lângă El,Chiar umbra morții de s–ar iviSenin și cald e–n brațul Său!
Un tărâm de vis ți se–așterne înainte,Te așteaptă să vii!