Când pe pământ viața–mi este o povară

1.Când pe pământ viața–mi este o povarăȘi când dureri de nesfârșit m–apasă greu,Când n–am pe nimeni să–mi dea mângâierea,Privirea mi–o înalț spre Dumnezeu.

Mi–e dor de patrie! Mi–e dor,Mi–e dor de îngeri și de Isus cel preaiubit!Mi–e dor de patrie! Mi–e dor,Mi–e dor de sfinții ce pe pământ au suferit.

2.Când fierb dușmani în jurul meu
Și mă–mpresoarăȘi când pe nimeni n–am în ajutor,Îl chem pe Isus, El îmi dă putereȘi mă conduce–n țara zorilor.

3.Când apăsat mă simt și sufletul mă doareDe tot ce a trecut și am simțit,De bucuriile ce clocoteau în inimi,De dragostea care acuma s–a răcit.

4.Ridică–ne, o, Doamne, apăsareaȘi fă–ne demni de–a te urma pe Tine!Revarsă peste noi înviorarea,Ca plini de–ncredere pe cale să pășim.