Când prăpastia mai rău se adâncește

1.Când prăpastia mai rău se adâncește
Și suspinul se aude tot mai clar
Când vezi că speranța ta se prăbușește,
Strigă la Isus să intervină cu-al Său har.
Isus, Isus, ascultă-mi rugăciunea,
Când eu Te strig din valea plângerii.
Nu-Ți astupa urechea scump Stăpâne
Și nu tăcea durerea mi-o alină.

2.Căci în necaz, vrăjmașul mult lucrează,
Nădejdea mea s-o calce în picioare,
Să nu mai am încredere în Tine,
Să mă-ndoiesc că poți interveni!
Dar în furtuni, Tu ești așa puternic,
În slăbiciuni, Tu ești tăria mea,
Și mă-ntărești să pot sta în picioare,
Să-naintez până la Golgota!

3.Înaintez acum în rugăciune,
Căci inima de pace mi-ai umplut,
Și știu că mă vei ridica pe stâncă,
Căci tu ești Început și ești Sfârșit!
Te laud azi să știe toată lumea
Căci Domnul meu e un Biruitor!
Și eu cu El voi birui furtuna,
Și-atunci cel rău de la mine va pleca.