Când privesc crinii în floare

1.Când privesc crinii în floare
Și trandafirii îmbobociți
Când privesc ploaia
Cum picură pe frunzele cafenii
Stau și mă întreb întruna
Cine‑ar fi putut crea
O natură așa frumoasă
În toată splendoarea sa.

Căci numai Dumnezeu e Creator
El este Stăpânitor
El a creat luna și stelele și toate florile
Dar omul este mai scump
Ca orice pe‑acest pământ.

2.Când privești tot ce te‑nconjoară
Râuri, mări și oceane
Munți înalți, vârfuri mărețe
Și pădurile‑n verzite
Toate spun există o putere
Ce pe ele le‑a creat
E puterea măiastră
A marelui nostru Împărat.

3.Prieten drag, gândește acuma
Pentru cine astăzi trăiești
Pentru Dumnezeu Creatorul
Care a făcut oștile cerești?
Dacă nu trăiești pentru Domnul
Întoarce‑te cât mai ai timp
Și dedică‑te în lucrarea
Ce ți‑o va da Domnul sfânt.