Coboară ca o rouă, mireasma primăverii,

1.Coboară ca o rouă, mireasma primăverii,
Se bucură pământul de lacrimi zbuciumat,
Din nou e sărbătoare, e ziua învierii,
Prilej de bucurie, în sufletul curat.
Ea ne aduce aminte de marea suferinţă,
De zilele umbrite deai morţii reci fiori,
Sfârşind triumfătoaren suprema biruinţă,
Din marea dimineaţă a sfintei sărbători.

2.Căci fără de cuvinte zadarnicăi credinţa,
Ar fi rămas pământul pe veci întunecat,
În ziua a treia însă venit-a biruinţa,
Când glorios, din moarte, Hristos a înviat!
Creştini, voi, servi ai crucii, fiţi plini de bucurie!
Fiţi tari, plini de speranţă, că nu vaţi înşelat!
Mormântul gol ne este de veacuri mărturie,
Căci Regele iubirii din morţi a înviat.

3.Dar dacă nai în suflet prilej de bucurie,
Şi dacăn tine răul şi azi mai e stăpân,
Tenfricoşează ziua, când morţii o sănvie
Şi nuţi găseşti alinul în crezul tău păgân?
Cât mai e har în lume şi încăi îndurare,
Şi cerul mai aşteaptă pe orice păcătos,
Te roagă să fii astăzi în zi de sărbătoare,
Părtaş al învierii din moarte cu Hristos.