Credeam că i orfanul cu suflet răpus

1.Credeam că-i orfanul cu suflet răpus
De-atâtea tristeți ce îl înconjoară,
Dar nu era el, erai Tu, Isus
Și-am trecut grăbit a câta oară…
Credeam că-i străinul ce-mi cere de jos
Bucata de pâine din mâna mea strânsă,
Dar nu era el, erai Tu, Hristos
Iar eu l-am lăsat cu palma întinsă.

2.Credeam ca-i bătrânul în casa de lut
Cu braț tremurând, privire pierdută,
Dar nu era el când eu nu am vrut
Mai mult să-i ofer din viața-mi avută,
Credeam că-i sărmanul din satul uitat,
Cu uliți din glod si fără de piatră,
Dar nu era el, am fost si-am plecat,
Lăsându-l acol' la vechea lui vatră.

3.Ce crunt adevăr cu semenii noștri
Puteam fi ca ei cu o biata soartă,
Dar El ne-a ales pe noi și pe-ai voștri
Cu tot ce avem să le batem în poartă,
/:E mult mai ferice să dai din puținul
Pe care îl ai decât să primești
Să fii pentru ei mereu doar alinul,
O mână, un zâmbet și să-i fericești.:/