Cu ce rămâi din toate spre câte‑n lume‑alergi

1.Cu ce rămâi din toate spre câte‑n lume‑alergi?
Cu tine‑n veşnicie, ce ai să duci când mergi?

2.Cu ce rămâi din banii pe care‑i strângi zgârcit,
/:Când moartea o să‑ntrebe: tu pentru ce‑ai trăit?:/

3.Cu ce rămâi din câte podoabe cauţi să‑mbraci,
Când mulţi n‑aveau nici zdrenţe, ci tremură săraci?

4.Cu ce rămâi din slava deşartă ce ţi‑ai strâns,
/:Când o să vină focul cu scrâşnet şi plâns?:/

5.Cu ce rămâi din câtă grăsime‑mpovărezi,
Sau din frumuseţea care mereu ți-o subţiezi?

6.Cu ce rămâi în urma cumplitului pârjol,
/:Când toate‑arzând, pleca‑vei sărac, nebun şi gol?:/

7./:Când Domnul o să vină cu slavă sau cu munci,
Când tot ceai pieri‑va, cu ce rămâi atunci?:/