Cui să îi spun când îmi este greu

1.Cui să îi spun când îmi este greu?
Cui să îi vărs a mea durere?
La cine să spun necazul meu,
Să îmi dea mângâiere?
Am fost dezamăgit de prieteni ce m-au trădat,
Cu sufletul zdrobit, necazul mi-am vărsat,
Dar ei s-au folosit de sentimentele mele
Și am rămas doar eu, cu gândurile mele.

2.Cui să îi spun taina mea
și focul care-mi arde-n piept
Cine îmi ia povara grea, izbăvirea ce o aștept?
Când am fost ocolit de cei din jurul meu,
Mi-am îndreptat privirea înspre Dumnezeu.
De jos, din deznădejde, cu glasul aproape stins
Am strigat spre Tine și mâna mi-ai întins!

/:Doar Tu mă cunoști Domnul meu,
Tu știi gândul meu și starea mea,
Tu îmi cunoști inima, o știi cel mai bine,
știi tot ce-i în ea.:/

/:În fața Ta nu e nimic ascuns,
nu e nimic de nepătruns
Din adânc până-n infinit, de Tine e descoperit!:/

Știi când îmi plânge inima,
Chiar dacă fața spune altceva
Mă înconjori cu a Ta iubire.
Știi când adorm și când mă trezesc,
Știi când sunt trist și când zâmbesc,
Ești a mea fericire!