De atâtea ori sunt ca o salcie plăpândă

1./:De-atâtea ori sunt ca o salcie plăpândă
De vânturi clătinată zi de zi,
Dar Tu nu lași ca vântul să mă-nfrângă
Și nu ascunzi lumina Ta cea blândă,
Ca eu să pot din ea a mă hrăni.:/
Îți mulțumesc că Tu preschimbi în stâncă
O salcie ce-i gata să se frângă,
Și o prefaci în munte de bazalt,
Îți mulțumesc, o, Tată Preaînalt!
Îți mulțumesc, o, Tată Preaînalt!

2.De-atâtea ori deasupra norii se destramă
Și fulgere și tunete lovesc,
Și când privesc la cerul de aramă,
Sunt copleșit, Doamne, de atâta teamă,
Dar Tu îmi spui „Ascultă, îți vorbesc!”
Și norii risipiți dispar de-odată,
Și îmi vorbești cu grijă înduioșată,
Să merg ‘nainte, că Tu ești cu mine,
C-a Ta-i puterea ce pe veci mă ține!
C-a Ta-i puterea ce pe veci mă ține!