De atâția ani așteaptă El în pragul casei tale

1.De-atâția ani așteaptă El, în pragul casei tale
Și tu L-ai alungat mereu cu multele-ți greșale.

2.Te-așteaptă fericirea-n prag, să-ți umple viața-ntreagă,
Tu gol și trist suspini pribeag, păcatul greu te leagă.
3.O, tu te împietrești mereu, dar nu ți-e teamă, oare,
Că s-a sfârși și harul Său și multa Lui răbdare?

4.C-aceasta poate-n ușa ta e ultima-I bătaie,
Și că apoi va mai urma a crudei morți văpaie?!

5.Când glasul Lui te cheamă iar, iubitul meu, ascultă!
Primește al iertării har, căci vina ta e multă.

6.Și va veni un ceas amar, o vreme de obidă
Când ușa sfântului Său har, pe veci, o să se-nchidă!

7.Iar tu vei rămânea pe veci în focul de afară,
În nesfârșit amar să-ți treci, a vecilor povară.

8.Dar chinul cel mai greu și-amar va fi încredințarea,
C-a fost și pentru tine har, dar I-ai respins chemarea!