Doamne ce har ca să ştim că pasul nostru

1.Doamne, ce har ca să ştim că pasul nostruNu se opreşte–aici pe maluri de pământ,Ci zborul nostru va sfârşi acasă.Privim cum pumnul de lut se învecheşteLăsând doar amintiri pe neuitatul pragPrivim printre lacrimi şi nădejde, locul cel drag.

De ce să ne legăm de pământ,Când Tu ne legi mereu, mereu de Tine?Păşind uşor printre suspineNe vom trezi cu toţi într–o zi,Un cântec uşor murmurândPe ţărmul de vis şi de dorDe dincolo, de dincolo de nor.

2.Doamne, ce har ca să ştim că eşti cu noiȊn orice clipă şi–n orice nevoi,Ṣi dacă cineva drag pleacă acasăDoamne Tu eşti nădejde şi speranţă.Cu Tine ne–avântăm când noaptea–i greaȊntr–o lume de nesiguranţă prin ziua rea.

3.Doamne, o rugă înalţ în zori şi–n apusŞi dorul după Tine se–nalţă–n sus.Acum când timpul este pe sfârşiteDoamne, doar atât am vrea să ştimCă planul Tău pentru noi nu e în pustiu,Și asta să ne fie îndeajuns, ca răspuns.