Doamne Tu eşti stânca mea

1.Doamne, Tu eşti stânca mea
Cetăţuie–n vreme grea
Izbăvire–mi eşti mereu,
Doamne, Dumnezeul meu.

Eu strig: „Lăudat să fie Domnul,
În veci să fie binecuvântat!”
/:Şi–ndată fug vrăjmaşii care
Cu ură m–au înconjurat.:/

2.Legături ca de mormânt
În jurul meu s–au adunat
Spaima morţii mă cuprinse
Lanţuri negre m–au legat.

3.Atunci s–a zguduit pământul
Chiar şi munţii s–au mişcat
S–a mâniat Stăpânul slavei
Privind vrajmaşii adunaţi.

4.Doamne-n ajutorul meu
A venit tăria Ta,
Te iubesc din inimă,
Tu îmi eşti salvarea mea.