Era o zi cu nori pământu–ntreg încremenit

1.Era o zi cu nori, pământu–ntreg încremenit,
Privea un om plângând pe cruce la Calvar,
Fără păcat, nevinovat, din dragoste purta osânda,
Ce noi toţi am meritat s–o fi purtat, suferind a zis:

„Iertare, căci ei nu ştiu ce fac!
Iertare, Eu vina le–am purtat!”
Şi–atunci noi am primit,
Prin jertfa mântuirii, iertare,
Şi–o cale către Cer, El ne–a deschis!
O, iertare!

2.Şi prețul s–a plătit,
El jertfă–a devenit, şi a băut,
Întreg paharul, chin, durerea a răbdat,
Şi ca să fiu iertat, El sângele Şi–a dat,
Şi printre lacrimi parcă–L văd privind,
Cu drag spre cei din jurul Său,
Cerând lui, Dumnezeu: