Era odată–o tainică grădină

1.Era odată–o tainică grădină,
În care Domnul se ruga plângând,
/:Şi faţa Lui cea plină de lumină,
Era–ntristată până la mormânt.:/

2.De multe ori, pe faţa Lui, căzuse,
Şi se ruga cu mult amar, nespus:
/:„Să treacă, Tată să nu beau paharul!”
Paharul suferinţei lui Isus.:/

3.O, Ghetsimani, grădina suferinţei,
În tine plânge Domnul cu amar,
/:Şi–apoi Se–mbracă–n haina umilinţei,
Şi–şi pregăteşte drumul spre Calvar.:/

4.O, Ghetsimani, grădină neuitată,
Tu ai văzut durerea lui Isus!
/:Şi Iuda când L–a sărutat odată,
Pe Domnul strălucirilor de sus.:/

5.O, Ghetsimani, aş vrea să fiu în tine,
Să văd şi locul unde El a plâns!
/:Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine,
Să plâng, căci pentru mine El a plâns.:/