Era un om ce avea n grădină

1.Era un om ce-avea-n grădină,
un smochin ce nu rodea,Și timp de ani de zile, roadă de la el, aștepta,/:Dup-atâta așteptare, la vier i-a poruncit,Să îl taie-n grabă mare, că nu e bun de nimic.:/2.Grădinaru-i Dumnezeu, iar pomul rău pot fi eu,Iar vierul cel milos, este Domn, Isus Hristos,/:Mijlocește cu iubire, pentru-ntreaga omenire,Mijlocește cu iubire, pentru mine, pentru tine.:/3.Lasă-l Tată, nu-l tăia, e sădit in mâna Mea,Lasă-l Tată, Tatăl Meu, am să mă ocup chiar Eu,/:Am să-l sap la rădăcină în amurg va fi-n lumină,Am să-i pun îngrășământ, și de el, Eu mă ocup.:/4.Atâția pomi sunt în grădină,
pentru care Domnul suspină,Ce umbrește grădina, ține locul degeaba,/:Aceștia sunt creștinii care, deși vin la adunare,Ei trăiesc precum lumea, se-njugă la jug cu ea.:/5.Haideți să ne trezim odată că-i târziu la judecatăSă strângem ulei în vas, astăzi pân’ se zice „Azi”,/:Căci judecată o să se-nceapă,
chiar din casa Domnului,Ferice va fi de-acela, ce-a umplut candela lui.:/6.Astăzi Domnul cu iubire,
cheamă poporul la sfințire,Ca Sodoma și Gomora, răspândesc toată lumea,/:Și urâciunea, pustiirea, intră și-n biserică,O, popor de legământ, fii treaz și plin de avânt,/:Fii fecioară înțeleaptă, ridică-ți privirea-n sus,Chiar de-i noapte nu te teme în curând vine Isus!:/