Eu am fost altoit cu viţă bună

1.Eu am fost altoit cu viţă bună,Dar rădăcina este firea-mi reaCe ne-ncetat încearcă să răpună,Lăstarii buni ce cresc în viaţa mea,Înşelătoare sunt acele şoapte,Urzite în al răului năvod,Ce fac să crească-n viaţă peste noapte,Lăstari sălbateci cu sălbatec rod.
Eu vreau să moştenesc în slavă CerulNu vreau să-mi fie alergarea în zadar,De-aceea rabd în pace când Vierul,Mai taie-n viaţa mea câte-un lăstar.2.N-am stat destul de veghe în lumină,Şi gândul rău încet s-a strecurat,Şi-a semănat sămânţă de neghină,În holdă printre grâul cel curat,N-am pus întotdeauna strajă gurii,Să rabd mai mult, să iert şi să iubesc,Şi n-am văzut la timp lăstarii urii,Ce din a firii rădăcină cresc.3.Sunt măgulit de voci amăgitoare,Ce vin să mă ridice tot mai sus,Şi-mi dă târcoale gândul de-nălţare,Ce-atâtea vieţi în lume a răpus,Când simt a biruinţei bucurie,Şi uit în umilinţă să trăiesc,Lăstari ce poartă-n seva lor mândrie,Din nesupusa-mi fire iarăşi cresc.