Eu sunt acel ce nu aveam pe nimeni

1.Eu sunt acel ce nu aveam pe nimeni
Atunci când la Betezda sufeream,
/:Pe patul meu bolnav de multă vreme,
Speranţă de mai bine nu aveam.:/

2.Zăceam plângând acolo la pridvoare
De–atâţia ani, de toţi cei dragi uitat,
/:Aş fi intrat la tulburarea apei
Să fiu şi eu de boală vindecat.:/

3.Dar cine oare să mă bage–n apă,
Eram de toată lumea ocolit,
/:Căci nici doi bani nu s–ar fi dat pe mine
O, cât de mult aveam de suferit.:/

4.Dar într–o zi un om veni la mine,
El m–a privit cu milă şi mi–a spus,
/:M–a întrebat de vreau să mă fac bine
„O, Doamne, n–am pe nimeni!“ I–am răspuns.:/

5.,,Scoală–te!“, mi–a zis atunci străinul
„Ridică–ţi patul, umblă!“ mi–a mai zis
/:Îndată sănătatea mă cuprinse
Şi pe picioare iată am ajuns.:/

6.Iar dup–aceea m–a găsit în templu
Acel străin şi mi–a vorbit duios,
/:M–a sfătuit să nu mai fac păcate
Şi am aflat că e Isus Hristos.:/