În căsuţa tăinuită ce de–atâţia–i părăsită

1.În căsuţa tăinuită ce de–atâţia–i părăsită
/:Se coboară Duhul Sfânt la acei de pe pământ
Care–L aşteaptă plângând.:/

2.Cari prin rugăciunea lor întreabă pe Creator:
/:„Când vei împlini Tu dorul
şi Îţi vei trimite norul,
Să–ţi răpeşti întreg poporul?”:/

3.„ În curând!” zice Cel Sfânt,
„voi lua de pe pământ,
/:Pe iubita Mea aleasă
şi–o voi duce–n a Mea Casă,
Ca să–Mi fie–n veci Mireasă!:/

4.Însă pân–atunci veghează,
totdeauna să fii trează,
/:Te îmbracă–n grabă mare
în credinţă şi–n răbdare,
Fii mereu în aşteptare!:/

5.Fii mereu tare–n credinţă,te–mbracă–n umilinţă,
/:Răstigneşte–ţi mereu firea,
Ca să poţi avea răpirea!:/

6.Căci de nu, amar de tine, vei rămâne în suspine,
/:Vei plânge cu amar şi jale,
Căci nu poţi avea salvare!”:/

7.O, Isuse, Mire Sfânt, îmbracă cu Duhul Sfânt,
/:Pe toţi cei ce Te aşteaptă,
Alergând pe calea dreaptă!:/

8.Ca în ziua Ta măreaţă să–Ţi
vedem slăvita–Ţi faţă,
/:Îmbrăcaţi în in subţire:
Fapte de neprihănire.:/