În grădina Edenului Adam singur era

1.În grădina Edenului, Adam singur era,Şi din toate ce avea, totuşi ceva îi lipsea.
/:Nici susurul blând din codri,Nici chiar parfumul florilor,Nici ciripitul cel mai dulceNu–i umplea acest gol.:/

2.Dumnezeu a observat că omul de El întocmitCu toată splendoarea din Eden nu era împlinit
/:Şi susurul blând din codri,Chiar şi parfumul florilorŞi ciripitul cel mai dulce,Toate se îmbinau uşor.:/

3.Și, din coasta lui Adam, Domnul a întocmitFemeia, prin care de atunci, omul a fost împlinit.
/:Şi de atunci orice familieCe se formează pe pământ,Dacă îl au pe Domnu–n viaţă,Au fericire orişiunde sunt.:/