În împreunarea liniștită a mâinilor trudite

1.În împreunarea liniştită a mâinilor trudite,
Îmi aduc azi sufletul şi cred
Că primul licăr al zorilor,
Va aduce–n sufletul meu o rază de speranţă.
Şi vreau să stau, să lăcrimez în prezenţa Ta,
Să înţeleg că viaţa începe din Dumnezeu,
Şi se termină în El.

2.În îndepărtata strălucire a stelelor în noapte,
Mă regăsesc uneori şi cred că sunt aproape
De îngerii Tăi, dar deodată eu, Doamne,
Tresar şi mă prefac în tină.
Zăresc clipa naşterii din nou,
Atinge–mi ochii să pot vedea
Dragostea dintâi care–a fost cândva.