La fântâna Celui viu care mă vede

1.La fântâna Celui viu, care mă vedeDoborâtă de-ntristare stă Agar;Alungată în pustia care-i ardeSufletul plin de durere și amar.Când un înger din cereasca înălțime,S-a oprit în dreptul ei și i-a vorbit:„Nu te teme fiică, Domnul e cu tine!”Și de-atunci acel loc astfel s-a numit./:La fântâna Celui Viu, care e Domnul,Stai de vorbă azi cu El lângă izvor.Prietene, oricine-ai fi, spune-ți dorul inimiiEl, cu drag te va primi.:/2.La fântâna Celui viu, ce te așteaptă,Copleșit de remușcare și abătut,Cauți de mult și tu măcar un strop de apă,Ostenit de drumul ce l-ai străbătut.În pustia de miraje și de urletTu nu știi de unde vii, nici unde mergi,Copleșit de gânduri și iluzii sumbreÎn nisipuri mișcătoare te îneci.3.La fântâna Celui viu, ce niciodată,Orișicine L-a chemat, nu l-a lăsat,Curge astăzi apă vie și curatăCine bea, nu însetează niciodat`.Spre izvorul sfânt acuma îndrăznește,Spală-ți sufletul trudit și-mpovărat,Dumnezeu e apa ce te curățeșteVino dar acum să fii eliberat.