Lasă–n cumpăna gândirii

1.Lasă–n cumpăna gândirii
mai ‘nainte de–a vorbi
Și puterea stăpânirii adevăr să poţi rosti,
/:Știu că Ţie–Ţi voi da seamă
Pentru orişice am spus
Și mă umple, Doamne, teama
Că–n osândă voi fi dus.:/

2.Dar îndură–Te de mine, singur eu mă osândesc
Când de voie, fără voie, cu gura păcătuiesc,
/:Vrednic sunt de judecată,
O, îndură-te Isus,
Ca să nu aud vreodată
Căci gura mea greș a spus.:/

3.Prin mustrarea Ta cu milă înfrânează limba mea
Căci ușor sau chiar în silă lesne–n vină pot cădea,
/:E mai grea ca piatra–n praștie
Vorba nestrunitei guri,
Doamne învaţă–mă măsura
Cumpănită din Scripturi.:/