Mă gândesc ades la Tine

1.Mă gândesc ades la Tine,
la iubirea Ta adâncă,La fântâna apei vieţii ce mai izvorăşte încă,Doar un pas am mers spre ceruri
şi m–ai răsplătit aşaCum gândirea cea mai–naltă niciodată n–ar visa.

O, de s–ar deschide cerul și Te–ai coborî în slavăS-ar aprinde înălţimea
de splendoarea Ta grozavăŞi s–ar despica în două munţii în cuprinsul lor,De lumina Ta s–ar umple muntele Măslinilor.:/

2.Ai veni la mine şi Te–aş invita la cină,Şi Ți-aș dărui cu totul, inima de pace plină,Aş privi mereu la chipul care–a suferit disprețulŞi spre fericirea noastră, a plătit cu sânge preţul.

3.Dacă voi intra vreodată în a nemuririi spaţii,Ca în lumea înnoită, îngerii să–mi fie fraţii,Numai prin a Ta iubire, voi păşi în veşnicieTu–mi vei fi şi–acolo, Doamne,
cea mai sfântă bucurie!