N am privit la crinii

N-am privit la crinii câmpului de vară,
ce nu-și torc, Isuse nici nu-și țes veșminte,
/: ca văzând ființa cum le-o-mbraci Tu iară,
să-nțeleg dojana, și să iau aminte. :/

N-am privit la corbii care n-au grânare,
unde cu-ngrijire să-și adune hrana,
ca văzând, Isuse, cum le dai mâncare,
și luând aminte, să-nțeleg dojana.

N-am privit, Isuse, ca să iau aminte,
și-azi sub grea dojană inima-mi tânjește...
Poate fi mâncare, pot avea veșminte,
vieții mele, Doamne, altceva-i lipsește.