O Golgota pământ vârf de deal fără flori

1. O, Golgota, pământ, vârf de deal fără flori,
Hărăzită ai fost tu cândva,
/:Ca, pe‑a‑tale colini, să se urce mulțimi,
Pe Isus spre a‑L crucifica.:/

2. Parcă‑L văd cum, din ochi lacrimi se prelingeau,
Pe obraz și pe barbă în jos,
/:Căci, pe umerii Săi, lemnul pus de călăi,
Apasă, apasă dureros.:/

3. Istovit de puteri, pe‑al tău vârf, Golgota,
În sfârșit, plin de răni, a ajuns!
/: Oameni răi și haini, cu priviri ca de câini,
Pentru‑al lumii păcat, L‑au străpuns.:/

4. Între cer și pământ, pe lemn fu ridicat,
Ca tâlhar între alți doi tâlhari,
/: Setea‑n piept Îl ardea, însă nimeni nu‑i da,
Apă, deși era câtă‑n mări.:/

5. Prin văzduhul cernit, norii negri zburau,
Ducând vestea cea sumbră spre zări,
/: Lumea oarbă stătea și cu groază‑L privea,
Chiar și cei mai semeți cărturari.:/

6. Ca‑n bătaie de joc, pe o trestie I‑au dat,
Un burete‑nmuiat în oțet,
/: Când, din rănile Lui, pentru vina oricui,
Curgea sânge de mare Profet.:/