Omule trecut‑au de‑atunci milenii

1.Omule, trecut‑au de‑atunci milenii
Pe‑aripa vremii
De când, într‑o grădină, Eden ea se numea,
/:Ți‑am sădit sămânța, te‑am binecuvântat,
Făptura mâinii Mele, cu un chip minunat.:/

Omule! Ce‑ai făcut, omule?
Mi‑ai luat, în deşert, Numele!
Dar omule! Ce‑ai făcut, omule?
Mi‑ai luat, în deşert, Numele!

2.Omule, iubirea Mea cea mare,
Mi-ai răsplătit cu ură,
Iar suferința-Mi grea, tu ai nesocotit;
/:N‑am să mai vin nicicând, să bat la uşa ta,
Dar va veni și ziua când te voi întreba:/
3.Omule, cândva și tu vei trece
Și în pământul rece
Din nou te vei întoarce, nimic nu mai poți face,
/:De-acolo te-am luat, când viață Eu ți-am dat,
Dar nu M-ai ascultat și-atunci te-am alungat.:/