Rătăcind pe cărări de dor

1.Rătăcind pe cărări de dor,
Dinspre noapte spre dimineți cobori,
Cu suflet călător, spre dimineți de cânturi,
Mă-nalț pe-aripi de gânduri.
Alinare în ceas de chin, mângâiere în greu suspin,
Doamne, haru-Ți divin, șoapte dulci de senin
Când furtunile vin.

Limpezită în har, peste munți de cleștar,
Stă jertfirea Ta, Doamne, pe Calvar.
Peste noapte de cânt, peste-al crucii veșmânt
Reaprinde-ndurarea în suflet frânt.
Cer de rugi răstignit, sângerând asfințit,
A iertare se frânge-n infinit,
Zboară îngeri cântând:
„A-nviat!”, strig plângând,
Doar iubirea nu va muri nicicând!

2.Printre jertfe, tristeți purtat
Spre-un Izvor de-ndurări am alergat,
Cu suflet însetat...
Dar am văzut pe cale, zdrobit de-a lumii jale
Crinul vieții străpuns de spini,
Răstignit de soldați haini, aducând har divin, Sfânt Izvor de senin când furtunile vin.