Să nu merg dup un străin

1.Să nu merg dup-un străin,
Doamne, niciodată,
Chiar de aş fi silit prin chin,
Ori pe-un drum cu flori de crin
Să nu merg dup-un străin,
Ci să calc, deplin, deplin,
Voia Ta curată!

2.Să înţeleg chemarea Ta,
Pururea prin lume,
Zilnic s-o pot asculta
Și să nu m-abat din ea,
Să-nţeleg chemarea Ta,
Ca să pot mereu `nălţa
Doamne, sfântu–Ţi Nume!

3.Să n-aduc pe-altarul sfânt,
Foc străin de Tine,
Ci sfinţit de-al Tău Cuvânt,
Vreau să ard cu tot ce sunt;
Să n-aduc pe-altarul sfânt,
Un amestec de pământ,
Ci sfinţit, pe Tine!

4.Doamne, să mă-ncred deplin,
În cereasca–Ţi mână,
Mă păzeşte de străin,
Ochii-n ochii Tăi să-i ţin,
Paşii-mi calce mai senin
Și pe drumul Tău divin,
Pururi să rămână!