Samson când a fost biruit de păcat

283
Re min
Autor text: Necunoscut
Compozitor: Necunoscut

1.Samson când a fost biruit de păcat,
Dalila tăiatu‑i‑a părul,
Atunci legământul cel sfânt şi‑a călcat
Şi‑atunci şi‑a trădat adevărul,
/:Atuncea vrăjmăşii l‑au prins şi i‑au scos
Şi ochii platindu‑şi desfrâul,
La râşniţa lor într‑o temniţă,
L‑au pus să le macine grâul.:/

2.Pe drumul credinţei prin har nu ţi‑e drept,
Când ochii‑ţi privesc într‑o parte,
Dalilele lumii te‑apucă la piept
Şi viaţa ţi‑o împing înspre moarte,
/:Te leagă cu funii mai strâns de pământ,
Tăindu‑ţi puterea cea sfântă,
Şi calci în picioare un sfânt legământ,
Căci false iubiri te încântă.:/

3.Vrăjmăşii te‑apucă şi ochii ţi‑i scot,
Să nu poţi vedea niciodată,
Frumos e‑adevărul cu‑a cerului porţi,
Din ţară‑n lumina îmbrăcată,
/:La râşniţa lor te silesc să‑nvârteşti,
Să macini sămânţa minciunii,
Mai crunt te apăsă când tu oboseşti,
N‑au milă de tine niciunii.:/

4.Pieri‑vei cu ei în lumescul palat,
Când ora cea sfântă o să vie,
De nu‑L chemi pe Domnul, cel sfânt şi‑ndurat,
Căci vremea de har e târzie,
/:O, Doamne, păzeşte‑mă Tu să nu fiu,
Cuprins de‑o Dalila vicleană,
Iar drumul credinţei mai drept să mi‑l ţii,
`Nălţându‑Ți doar Ţie osana!:/