Se aude sus pe cer un cânt de glorii

1.Seaude sus pe cer un cânt de glorii,Mai e puţin, să nu te laşi răpus,Să nuţi pierzi, frate, premiul alergării,Curând e întâlnirea cu Isus.Când negura ameninţăn zareŞi cerul e mereu întunecat,Chiar dacă urlă marea cu turbare,Destinul tău e binecuvântat.

2.Mă lupt cu fiecare ceas ce treceSănalţ pe culmi al dragostei stindard,În clocot doar, nu căldicel, nici rece,Cinn Duhul Tău mereu, mereu să ard.Când se vor termina acestea toateŞi Mirele cât va mai zăbovi?Eu nu ştiu dacă nu va fi la noapte,Dar ştiu că Cel ce vine va veni!

3.Cum se înalţăn zborui ciocârlia,În albe stoluri vom pleca şi noi,Vom părăsi pe totdeauna gliaPurtând pe cap cununa de eroi.Suntem străjeri în veghe necurmată,Urcăm cu pasul nostru temerar,În sânge haina noastră e spălată,În sângele lui Isus la Calvar.

4.Mai zăboveşti Tu, oare, pentru mineSă calci al răzbunării crunt hotar,Căci până când, o, până când, Stăpâne,Tot strigă mulţi martirii de sub altar?Tânjesc în aşteptarea ţării mele,E năzuinţa mea de căpătâi,Să las în urmă mii şi mii de stele,Pe frunte, drag Isus, să mă mângâi.Vreau să mă strângi la pieptul tău, o, Tată,Să uit tot greul ce lam dus cândva,Sămi spui cu voceaŢi binecuvântată:„O, vino slugă bunăn casa mea!”