Spuneau demult profeții că un Prunc ceresc

1.Spuneau demult profeții că un Prunc cerescUrma să vină–n lume pe plaiul evreiesc,El, cu a Sa iubire, o țară să clădească,Cu pace fără margini Iudeea s–o împânzească.
/:S–aducă El speranța, să–mpace mulți dușmani,Să nu mai fie ură, uciși, lăsați orfani,Dar mulți, în așteptare, au murit visând,Crezând că noul Rege revine în curând.:/

2.Dar iată–un zvon făcut ecou prin toată țaraVenise–n Betleem un înger la fecioară,I–a spus că în curând va naște sfântul Fiu,Conceput de Duhul, de Cel ce este viu.
/:El găsise o cale de–a fi cu noi părtaș,Să–și dezbrace slava, să fie Copilaș,Venise–n lumea noastră, nu ca Împărat,Ca Prunc smerit ce–avea un preț de dat.:/

3.A venit din cer, a ajuns la noi,Să ne scape de ziua de Apoi,A venit să crească, nu–n castele regești,În inimi primitoare, în case omenești.
/:Cei ce vrem să crească, apoi să fie Domn,Să–I dăm viața, să ne trezim din somn,Doar așa Copilul va crește fericit,Atunci Isus domnește, vei fi mântuit!:/