Stele mii ce le privesc

1.Stele mii, ce le privesc,
Stârnesc în mine-aşa uimire;
Când nu pot să pricep al lor mers;
Însă ştiu că mâna Sa astrele pe cer le ţine
După-al Său plan creat în Univers.

Domnul ştie totul, orice-ungher neştiut
De-ntuneric n-am frică când sunt abătut,
Eu nu ştiu mâine ce va fi, însă sigur ştie El;
Domnul slavei şi sfânt Dumnezeu!

2.Pe genunchi, plin de-ndoieli,
înalţ spre Domnul o-ntrebare:
„Crucea mea, oare nu e prea grea?”
Însă El îmi spune-aşa:
,„Suflet drag, te-ncrede-n Mine!”
Şi-ntărit merg, voios pe calea Sa.