Sunt un pribeag fără de ţară

1.Sunt un pribeag fără de ţarăRătăcitor prin lung pustiu,Dar am în ceruri o comoarăŞi ţara mea–i în veşnicii.

/:Mă–ndrept spre cer să–L văd pe Domnul,Să nu mai fiu un peregrin,Căci după ce–am să trec IordanulSe va sfârşi al meu suspin.:/

2.Voi lepăda a mea povarăEliberat de crucea grea,Nădejdea mea nu o să moarăŞi voi intra–n odihna Sa.

3.Şi voi parcurge calea toatăŞi voi ajunge al meu sfârşit,Primit voi fi cu bucurieAcasă când voi fi sosit.