E mult de când e noapte și lumea i chinuită

1.E mult de când e noapte și lumea-i chinuită
De mii de duhuri rele cu-nșelător cuvânt
/:Ni-e dor de dimineața în slavă răsărită
Străjerule, străjere, o, când răsare, când?:/

2.Atât de grea ni-e starea cum n-a fost niciodată,
În valuri mari și grele cum n-am mai întâlnit
/:Simțim c-a noastre inimi curând n-au să mai poată,
Ah, sună răsăritul, străjerule iubit.:/

3.O, sună azi străjere sfârșitul suferinței,
Să rupi obezi și stavili de tărnă și de fier.
/:Să vină sărbătoarea dorit-a biruinței
Și nunta așteptată cu Mirele din cer.:/